Tuesday, August 30, 2011

...SI DACA AR FI ADEVARAT?


De cand ne nastem, auzim in permanenta: asta trebuie sa faci, asta nu, asta se cuvine sa faci, asta nu. Daca indraznesti sa intrebi „de ce?”, vezi niste ochi marindu-se considerabil, fete contrariate, si evident, raspunsul fara nicio logica: „pentru ca asa se face”.
Suntem programati social la anumite fapte, si de cele mai multe ori nu avem curajul de a rupe la(n)tul, pentru a nu fi proscrisi; desi de cele mai multe ori este singura cale de a iti gasi fericirea; de multe ar trebui sa fim devianti din punct de vedere social pentru a fi lasati in pace sa ne traim viata dupa propriile reguli.
Regulile, am impresia, se nasc din nefericirea si frustrarea inaintasilor nostri care si-au transformat tampenia in regula, pentru a taia orice speranta de implinire a celor ce urmeaza.
Nu trebuie sa il sun acum, ca sa nu par disperata. Ok, suna-l dupa doua luni, cand nici nu va mai sti cine esti, doar pentru ca niste nefericite inaintase nu au avut noroc.
Trebuie sa ma marit, ca sa fac un copil. Ok, e in regula, la semnarea hartiei ti se activeaza ovarele. Dupa aceea, perioada de divort e la alegere...de la 6 luni la cativa ani.
Cum sa nu fac nunta. Toata viata am visat rochia alba de mireasa. Ai visat-o tu, sau mama ta frustrata...sau vecinele barfitoare de la colt?
Trebuie sa ma marit cu tipul bogat, scolit si frumos de sa-l pui in rama. Te-ai intrebat vreodata daca acest concept de barbat nu se va iubi mai mult pe el decat pe tine?
De ce sa iasa cu prietenele ei in oras? Sa stea sa aiba grija de casa. Las-o idiot egoist; dupa aceea se va intoarce cu mai mult drag sa aiba grija de toate si sa-ti mangaie tie orgoliul stupid. Las-o sa fie femeie!
De la o varsta incolo ne transformam toti, fara deosebire, barbati si femei, intr-o colectie de acrituri stafidite. Toti facem tot posibilul sa le dam celoralalti in cap. Esti linistit? Ia d’aci! Crezi ca poti ajunge undeva? Poc una peste fata! Ai impresia ca te poti abate de la reguli si vrei sa faci lucrurile in stilul tau? Out!!!
In ultima vreme aud in mod constant spunandu-i-se unei prietene: „daca as fi fost eu in locul tau...ehe cate as fi facut, unde as fi fost acum...” Ei bine, nu esti in locul ei, esti in locul tau...si? Ce ai facut? Unde ai ajuns? Cu acelasi numar de maini si de picioare ai facut fix rahatul praf. Las-o sa-si traiasca viata in liniste, in ritmul ei.
Vad ca din ce in ce mai des nu mai facem lucrurile pentru noi, le facem pentru cei din jurul nostru. Vanam imagini perfecte din reviste si uitam ca sunt prelucrate cu maiestrie in photoshop.
Si daca ar fi adevarat ca fericirea e un lucru marunt, atat de marunt incat nu suntem in stare sa-l vedem langa noi?
Si daca ar fi adevarat ca se poate si altfel, doar ca nu avem curaj?
Si daca ar fi adevarat ca femeia simpla si imperfecta pe care nu o observi te poate face fericit?
Si daca ar fi adevarat ca trebuie sa cerni tot ceea ce este in jurul tau printr-o sita extrem de rara ca sa te asiguri ca nu ramane decat ceea ce este cu adevarat valoros?
Si daca ar fi adevarat ca trebuie sa iti faci drumul singur, conform regulilor tale?
Si daca ar fi adevarat ca lucrurile atipice, iesite din rand sunt cele care iti aduc fericirea?
Ganditi-va macar o clipa:...si daca ar fi adevarat?

5 comments:

  1. hmmm ... interesant ... si daca ... ? dar daca nu .... ? si totusi, daca ...? ramane de vazut! te sustine si te apreciaza "femeia simpla si imperfecta (din apropierea ta) pe care nu o observi (si care) te poate face fericit(a)" :)

    ReplyDelete
  2. ...si totusi, daca ar fi adevarat? ai curaj?

    ReplyDelete
  3. dar stim cu to(n)tii ca-i adevarat, dar cati au curajul sa devina proscrisi si sa traiasca dupa propriile reguli???

    ReplyDelete
  4. sper ca cei putini curajosi vor reusi sa le dea de gandit tuturor celorlalti, sper sa vada fiecare ca se poate, pentru ca e dureros sa vezi ca suntem o turma telecomandata

    ReplyDelete
  5. Da, e adevarat. Trebuie sa-ti faci drumul singur, dupa propriile tale reguli ca sa fii linistit psihic, daca nu fericit. Si la sfarsit sa canti "My way". :)

    ReplyDelete