Tuesday, March 27, 2018

UNEORI


uneori
ȋmi trimiţi poezii
iar eu le citesc cu uimirea unui copil
care primeşte bomboane pe stradă
scotocesc printre cuvinte aşa cum scotoceam când eram mică
printre firele de iarbă
ȋncercând să găsesc un semn că au fost scrise special pentru mine
că nu au mi-au ajuns dintr-o greşeală de curierat
pentru că pescăruşul Jonathan Livingston era prea ameţit de aerul tare al ȋnălţimilor
mă jenez brusc că tu te-ai fi putut gândi la mine
când ai scris cuvintele alea de ca şi cum
nu le-aş merita
poate nici nu le merit
sau eu sunt doar o plăsmuire a minţii tale habar nu am
uneori
te sun din senin să ȋţi mai aud când şi când vocea
şi tu mă ȋntrebi nesigur şi neȋncrezător
dacă mi s-a ȋntâmplat ceva şi vreau să-ţi povestesc
nu mă crezi
când ȋţi spun că voiam doar aşa
să ştiu ce mai faci
alteori
caut câte o fotografie cu tine
o privesc fix şi ȋncerc
să-mi aduc aminte
dacă ai existat cu adevărat
ȋncerc să-mi amintesc ce gust ai ca să fiu sigură
că nu mi te-am imaginat doar
alteori
scriu
te scriu adunat din gânduri pe care mă tem
să le las să se piardă
te scriu să te ţin aici lângă mine
pentru că de prea multe ori
te-ai dizolvat nicăieri
pierdut ȋn peretele alb din spatele bibliotecii mele de acasă
te văd
stând sprijinit de dulapul din bucătărie şi-ncerc să ghicesc ȋn locul ăla
urma coapsei tale
am scris cândva
nişte poveşti inventate de iubire
te-am pus fărâmă cu fărâmă ȋn fiecare dintre ele
şi te-am lăsat să te ghiceşti singur ȋn cazul ȋn care le-ai citi vreodată
uneori
doar uneori
ȋmi amintesc că
eşti acolo şi mă apuc să recitesc  poveştile ȋn care mi te-am inventat
mă ȋntreb
dacă şi tu te cauţi printre cuvinte
aşa cum mă caut eu printre versurile poeziilor pe care le primesc
uneori
doar uneori
ȋmi dau seama că eu sunt reală printre versuri
la fel cum
şi tu eşti real
ȋn urma imaginară
a dulapului din bucătărie.

No comments:

Post a Comment