Friday, February 16, 2018

SOFT AND SMOOTH

În seara asta am avut poftă de scris. Amin for that.
Mi-am dat drumu la muzică şi m-am aşezat pe canapea ȋntr-una dintre cele mai nefireşti poziţii pe care le poate avea cineva ȋn timp ce scrie la un laptop, dar nu asta e ideea. Mi-am ȋnvins lenea (legendară) şi ȋn ultima clipă am ȋmpins departe cartea pe care o citesc acum, că na, era mai simplu să citesc câteva zeci de pagini, decât să scriu trei pagini.
Am scris şi am tot scris până când ȋntr-un punct, am fost brusc atentă la ce ascultam. Mi-am dat seama că de câteva ore bune, se auzeau bărbaţii, adică bărbaţii ăia cu vocile de ȋmi plac mie. Mainly ȋi ascult doar pentru vocile pe care le au: aspre, inconfundabile, voalate, senzuale, lichefiatoare (chiar, aşa se zice?) de oase, buburuzatoare de foliculi piloşi şi ȋnecătoare de gânduri.
Mi i-am adunat de ceva timp ȋntr-un playlist şi ȋi ascult bezmetică pe repeat, ori de câte ori vreau să ȋmi sanitizez gândurile. „Adunătura” mea ȋi are pe alde Sting, Chris Rea, Leonard Cohen, Johnny Cash, Bruce Springsteen, Seal, Barry White, Robert Plant.
Mai sunt şi alţii, dar nu mi-am propus acum să fac o paradă de valori, nici să scriu toate vocile masculine care ȋmi plac. Băieţii ăştia ȋmi curăţă mintea şi sufletul de reziduuri şi asta doar pentru că vocile lor ȋmi trezesc ȋn creier tot ce este senzual, lumesc şi carnal.
Mi-au plăcut, majoritatea, de prima dată când i-am auzit, pentru că nu le-am mai putut uita vocile şi nici cum ȋi cheamă. Banal, huh? Toţi avem criteriile noastre, alea care funcţionează doar pentru noi şi care pentru restul lumii nu-s valabile.
Îi ziceam zilele trecute unui tip că ȋmi place la el faptul că are ceva soft, dar cum să fac eu să-i explic exact? Soft la modul vocea lui Robert Plant, pe care poate nu ai descrie-o chiar folosind cuvântul soft, i-am zis ceva de genul “soft ca un şmirghel”.
Cam aşa ȋi văd şi pe băieţii ăştia şi pentru asta mă folosesc de ei. Pentru momentele când am nevoie să aud ceva soft ca un şmirghel, să curăţ, dar să rămână catifelat ȋn urmă. Am un playlist cu ei şi am lăsat alţi grei pentru momentele când am nevoie să mă umplu, nu să mă golesc.
Am şi pentru momentele alea o listă, dar o să v-o povestesc altă dată.

În alte timpuri scriam ascultând muzică clasică, cu precădere Matthaus Passion. Acum, parcă nu mai merge. Am lăsat muzica asta pentru momentele când mă distrez gătind şi la scris m-am ȋntors la băieţii cu voci soft ca un şmirghel.

No comments:

Post a Comment