Sunday, January 28, 2018

GÂND ALB

Într-un moment fără gânduri, doar cu amintiri, ȋntr-un moment alb, blank absolut, cum s-ar spune, ȋncepe să ningă. Experimentez hipnoza şi gândul gol.
Încerc să văd ce rămâne după. După ce deschid din nou ochii şi ȋmi simt vârfurile degetelor arse de ger, după ce am ȋncercat, ȋntr-o clipă de nebunie, să număr fulgii de zăpadă pe care ȋi văd de la geam.
Gând pufos de motan portocaliu, sirop auriu de baclava, răsuflare fierbinte pe pielea curbă dintre gât şi omoplat, poezie de Rimbaud şi acord de Carmina Burana, miros de pâine coaptă ȋn cuptorul de pământ de afară, degetele tale  ȋn părul meu. Râsete.
Mi se ȋnvârt ȋn minte râsetele bărbaţilor mei şi ȋntre toate ȋncerc să ȋl găsesc pe al tău. Nu mai ştiu cum râdeai, nu ȋţi mai aud vocea. Zâmbesc ȋn seara care se lasă peste oraşul din ce ȋn ce mai alb şi mă gândesc că poate zăpada ȋţi ȋnăbuşă vocea, că la primăvară o să ȋţi aud râsul din nou.
Scriam acum ceva timp: “Am fugit de tine cât am putut de tare; doar de mine nu am putut să fug. Doar de imaginile pe care le vedeam peste tot în jurul meu nu am reuşit să mă ascund. Ştiam că nu s-au întâmplat niciodată, dar nu avea nicio importanţă. Te vedeam în oglinda din lift cu o mână pe umărul meu şi cu cealăltă ţinându-mi coarne, ca un copil atunci când face poze; vorbeam cu tine când ieşeam de la duş şi mă uscam pe păr; îţi povesteam ziua mea de muncă în timp ce eram în tramvai seara, cu cartea închisă pe genunchi, prea obosită ca să mai pot citi şi te lăsam uneori să-mi pictezi unghiile de la picioare.
Nu am avut nicio vină pentru toate astea. Dacă ai fi întrebat măcar o singură dată ceva despre mine, dacă ai fi vrut să ştii, măcar o singură dată, jur că nu te-aş mai fi înlănţuit cu atât de multe gânduri, pe care sunt convinsă că nici nu voiai să le ştii.”
Ziceam atunci că e un fragment dintr-o poveste inventată de iubire. Poate că am inventat-o pentru tine, habar n-am.
Pentru mine a fost cât se poate de reală, doar că nu am trăit-o cu tine. Nu poţi trăi poveşti de iubire cu bărbaţi cărora nu le mai auzi vocea. Sau, e o viziune despre o poveste viitoare de iubire, cine ştie.
Mă uit cum ninge, ȋmi ţin strânsă ȋn palme cana cu cafea şi zâmbesc molatec, cum mi-ai zis tu odată. Zâmbesc la gândul ăsta nou, că nu mă ştiam vizionară, dar e mai bine, parcă, să ai viziuni despre poveşti viitoare, decât să inventezi poveşti despre bărbaţi care şi-au pierdut râsetele printre fulgii de zăpadă.
Sirop auriu de baclavale ȋn curte la Mazis Alai, poezii de Rimbaud, ţie o să-ţi placă mai tare Baudelaire şi o să ne certăm pe tema asta, mustăţi de motan portocaliu, şi căţel maidanez scărpinat după urechi, păpădii şi ciocolată, vin roşu, aspru şi sec, dragoni din fum de ţigară şi râsul tău care prinde iarăşi contur printre fulgi.
Mama tocmai mi-a dat un sms de undeva de la munte. Îmi spune că era ȋn clasa a şasea când a văzut ultima dată zăpadă pe brazi şi acum parcă nici nu mai poate vorbi de uimire şi bucurie. Telefonul ei mă irită uşor, pentru că ȋmi spulberă din urechi râsul tău, cel cu greu regăsit şi ȋncerc să-l recompun din resturi de voci pe care le păstrez, din câteva amintiri, prea puţine, din frânturi de gesturi blurate de timp.
Portocaliul strălucitor al unei haine, zgomot surd de motor, un fulger orizontal peste oraş, miros ȋncins de asfalt sub ploaie, şi vocea ta, răguşită ȋntr-o dimineaţă după o beţie.
„Iancu, iar ai scris blegos, ca o mămăligă! Ziceai că o să schimbi tonul şi te faci şi tu om!”, parcă aud din nou ce o să-mi zică.
M-a inspirat fulgul cu numărul douăsutecincizecidemiipatrusutetreizecişidoi pe care l-am numărat. Avea o formă atât de mişto şi mi-a amintit de toate astea. De la el am plecat...
„Numai scuze aud de la tine! Grow up!”

Ştiu...doar că uneori nu prea vreau. Îmi place acolo...mustăţi de motan portocaliu, sirop auriu de baclava şi răsuflare fierbinte pe pielea curbă dintre gât şi omoplat, vocea pe care ţi-am pierdut-o ȋnăbuşită sub fulgii de zăpadă, miros de cărţi răsfoite alene, piciorul meu aruncat atât de firesc peste şoldurile tale, degetele mele care ȋţi zgârâie leneşe pielea din spatele urechii, miros de ciocolată şi vin.

No comments:

Post a Comment