Tuesday, June 10, 2014

AŞ AVEA NEVOIE…

Băi nene, nu am fost şi eu vreodată cu un bărbat cu care să-mi beau cafeaua dimineaţa. Să stau aşa, pur şi simplu, într-un balcon, în bătaia aerului de dimineaţa devreme, la şase şi ceva când mă trezesc eu şi să ne bem amândoi cafeaua. Nici măcar nu am pretenţia să facă el cafeaua, sau să mi-o aducă la pat. Bine, nu aş zice nu dacă s-ar întâmpla asta.
Nu contează dacă o vrea cu zahăr sau fără, fără lapte să fie şi mă declar mulţumită. Îmi doresc să văd dimineaţa, două căni (eu beau cafeaua din cană - nimic nu se compară cu voluptatea de a ţine cu ambele palme, ca pe o comoară, cafeaua de dimineaţă) parfumate, două guri clocotitoare de infern, stând alături, una lângă cealaltă în cenuşiul dimineţii, să o bem fără cuvinte, sorbit, să ne opărim gurile, să miroasă în toată casa a cafea, să ne vedem fiecare de ale noastre, tăcuţi, în liniştea dimineţii. Atât vreau, un bărbat care să aprecieze cafeaua.
Aş vrea şi să nu facă niciun bărbat crize de nervi când îmi aprind o ţigară. Ştiu, poate e aşa de puţin lady like, miroase, împute, îmi duhnesc mâinile şi părul, poate e golănesc, cum spune mama, îmi otrăvesc sănătatea, dar aş vrea, măcar o dată un bărbat care să nu-mi dea sentimentul că săvârşesc vreo crimă împotriva umanităţii, când îmi aprind o nenorocită de ţigară. Oricum, după privirea aia ucigătoare, îmi stă în gât, îmi intră cu ghionturi şi parcă miroase şi mai tare a mahoarcă a dracului ţigară. Atât vreau, un bărbat care să-şi aprindă şi el în stânga mea, tăcut, o ţigară.
Mi-aş dori un bărbat cu care să pot vorbi despre cărţi, să mă tragă de breton că nu am citit nu ştiu ce, apoi să-mi povestească el pe scurt, vreo trei sferturi de oră despre ce e vorba acolo. Un bărbat care să mă întrebe ce citesc acum şi după ce i-aş povesti la rându-mi, să-mi spună zâmbind că-mi mulţumeşte că i-am amintit despre ce-i vorba; el o citise la optişpe ani.
Atât vreau, câteodată să nu se audă serile, vreo câteva ore, decât foşnetul desincronizat al filelor întoarse. Categoric, el ar citi mai rapid decât mine.
A, şi aş mai vrea un bărbat, care să nu se sperie când îi povestesc despre mine. Mi-aş dori aşa...să nu rămână cu gura căscata, să nu-i moară la intrare, să nu mă trateze ca pe o floare rară. Vreau un bărbat  care să asculte, să ia seama şi să nu mai aducă apoi niciodată vorba despre nimic. Mă gândesc eu destul la toate; câteodata, chiar uit; nu am nevoie să-mi amintească cineva cu fiecare gest, la fiecare pas de mine. Dacă nu poate să facă asta, să plece. Atât.
Vreau un bărbat care să nu vrea să se însoare, care să înţeleagă dacă sunt acolo, sunt pentru că aşa vreau eu şi când nu o să mai vreau, un rahat de hârtie nu o să mă ţină în loc, şi mai vreau şi un bărbat care să nu fie sufocat după un an de relaţie, să nu-l apuce fibrilaţiile, că sigur vreau să pun gheara pictată în roşu pe el.
Şi aş mai vrea un bărbat care să nu mă învinuiască pe mine pentru tot ce nu poate sau nu ştie, să nu mă intoxice cu neputinţele lui, să nu mă contamineze cu frustrările lui. Un bărbat care să privească senin, să nu ştie să ţipe, să aibă mereu în buzunarul frumos mirositor o variantă, o soluţie.
Am nevoie să găsesc bărbatul ăsta în unul singur, am obosit să-l gust pe rând, în porţii care, nici nu mă satură, nici nu mă flămânzesc, mă aţâţă şi mă lasă cu un gust coclit în gură. M-am plictisit să-i complexez, să-i împut, să-i frustrez, să-i oripilez, să-i plictisesc, să-i sperii. 
Mă gândesc amuzată la neînsurabilul care la un an după ce mi-a dat papucii s-a însurat, probabil până când moartea îl va despărţi, la puritanul care avea puterea de a dormi douăşpe ore pe zi fără mizeria şi otrava aia de cafea, la toţi nefumătorii care nu ştiu de ce dracu şi-au mai băgat în cârd cu mine dacă-i dezgustam atât de tare cu ţigara, la toţi semidocţii care, au bifat în viaţa lor o primă şi ultimă carte abecedarul, la toţi speriaţii care nu mai aveau curaj să mă atingă după ce-mi aflau poveştile. Mă gândesc amuzată la toţi cei care...da' cum era vorba aia? De morţi numa' de bine. 

No comments:

Post a Comment