Tuesday, November 27, 2012

SUNT INOFENSIV



Zilele trecute, toată lumea s-a amuzat foarte tare în urma postării mele de pe pagina de facebook, unde vă povesteam cum se desfăşoară un dialog cu un client, cu ocazia unei banale deschideri de cont.
Vreau să fac câteva precizări, în urma comentariilor pe care le-am primit. Mi-ar fi plăcut să fie o glumă proastă, dar din păcate, nu este. E cât se poate de adevărat. Partea tristă este că se întâmplă foarte des, şi partea şi mai tristă este că a fost un caz „uşor”. Ce îmi este dat să aud zi de zi, este inimaginabil. Nu vorbesc numai despre întrebările prosteşti pe care le aud sau despre dezacordurile monumentale; cel mai tare mă deranjează atitudinea, felul în căre vin şi pun problema.
Îmi place, uneori, să îi las să vorbească cinci, zece minute, şi apoi le spun „Bună Ziua”. Îmi doresc foarte tare să îi înregistrez, să îi pot arăta lumii; trebuie văzut cum se schimbă la faţă şi rămân cu guma de mestecat agăţată între măsele.
M-am gândit şi eu, că ei vor contribui, sau nu, cine ştie, la pensia mea. Mă trece un fior pe şira spinării, e drept; dar la urma urmei, cine ştie câtă pensie o să apuc să mănânc eu de pe urma lor. O să încerc să mă îngrijesc din timp de bătrâneţea mea, să-mi iau de o grijă.
Pentru astfel de persoane, cred că ar fi indicată o clasă pregătitoare între fiecare dintre anii de şcoală, să aibă timp să recapituleze ceea ce au învăţat.
Ca şi contra exemplu, o să vă povestesc despre un celebru interpret de manele; nu importă care (nu cred că am văzut de multe ori în viaţă obiecte de atâtea mii de euro la un singur loc). Trecem peste.
A stat omu’ liniştit la rând şi când a ajuns în faţa mea, am tras aer în piept şi am numărat în gând. Nu am apucat să ajung până la cinci, că omul nostru spune: „Bună Ziua, mă scuzaţi că vă deranjez”. Opaaa, stai că devine interesant, îmi zic. Continuă: „Vă rog frumos, să îmi explicaţi şi mie câte ceva, că nu înţeleg eu mare lucru şi am nişte nelămuriri, da’ cred că dacă aveţi un pic de răbdare, pot să pricep şi nu vă mai deranjez p-ormă”.  Mamă, niciun dezacord până acum. Taci că-i bine. Îl întreb pe om ce nu pricepe, iau un pix şi-o foaie, mă ridic să-i explic. Fac desene, săgeţi, îl las să întrebe, îi povestesc din nou, până înţelege. Treaba e că a priceput surprinzător de repede. I se luminau ochii. Vă mărturisesc că mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu el. Nu am simţit nicio urmă de aroganţă, nicio miştocăreală ieftină, doar politeţe. Mi-a mulţumit frumos şi dus a fost.
După ce a ieşit pe uşă, şi i-a luat locul o domnişoară ce se încadra perfect în tiparul pe care vi l-am descris, mi-am cerut scuze, în gând, că m-am grăbit să-l judec şi că m-am lăsat influenţată de idei preconcepute. Hmmm...greşeala mea.
Pentru cine nu ştie postarea de pe facebook, o reproduc aici, înspre citire/recitire/minunare/stupoare/amuzament sau care ce-o mai crede de cuviinţă:
I-am deschis astăzi cont unei domnişoare născute în ’93. Domnişoara, bine pusă la punct, aranjată, machiată, îmbrăcată frumos, curat, modern, scump. Întrebările pe care mi le-a pus, din păcate sunt clasice, tipice tuturor celor din generaţia din care face parte. În paranteză aveţi răspunsurile pe care îmi doresc cu ardoare să le dau…dar nu pot:
-CE ÎNSEAMNĂ INIŢIALA TATĂLUI? (înseamnă să enumeri constelaţiile cunoscute din Univers şi vreo două formule chimice; la alegere);
-LA CETĂŢENIE CE SCRIU? (ce-ţi sună mai bine. Congoleză, Nigeriană…la alegere)
-CUM ADICĂ LOCALITATEA NAŞTERII? ORAŞUL SAU SPITALUL UNDE M-AM NĂSCUT? (numele spitalului, eventual şi al moaşei. Este absolut relevant aspectul)
-UNDE SCRIE PE BULETIN DATA/CINE L-A ELIBERAT? (pe dungă!!! Se uită la buletinele alea de parcă ar fi scriere cuneiformă)
-CE ÎNSEAMNĂ ANGAJATOR? (peştele care te scoate la produs)
-CUM ADICĂ SURSA FONDURILOR? (fraude informatice, prostituţie, şpăgi)
-AICI SCRIU “DECÂT” PRENUMELE? (nu. Aici e locul potrivit să scrii “decât” prost/proastă m-a mai făcut mama)
-UNDE SEMNEZ? (de obicei unde scrie semnătură. E o dungă acolo! Groasă! Dacă era altceva, sigur o vedeai)
-CĂSUŢELE ASTEA LE COMPLETEZ? (nu. Sunt de decor)
-MAI SCRIU ŞI PE VERSO? (cam ce crezi? Mai scrii sau nu?)
Îţi vine să-i scuipi, să le dai în cap, şi pe urmă să-i scuipi din nou. Mi-am amintit un vers: " Sunt inofensiv, dar gândul meu e criminal". Nu ma întrebaţi cine cântă.

No comments:

Post a Comment